Maria Raducanu & Maxim Belciug, "Pe langa plopii fara sot"

"Pe lângă plopii fără soţ
Adesea am trecut;
Mă cunoşteau vecinii toţi -
Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des;
O lume toată-nţelegea -
Tu nu m-ai înţeles.

De câte ori am aşteptat
O şoaptă de răspuns!
O zi din viaţă să-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;

O oră să fi fost amici,
Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O oră, şi să mor.

Dându-mi din ochiul tău senin
O rază dinadins,
În calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;

Ai fi trăit în veci de veci
Şi rânduri de vieţi,
Cu ale tale braţe reci
Înmărmureai măreţ,

Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zâne ce străbat
Din timpurile vechi.

Căci te iubeam cu ochi păgâni
Şi plini de suferinţi,
Ce mi-i lăsară din bătrâni
Părinţii din părinţi.

Azi nici măcar îmi pare rău
Că trec cu mult mai rar,
Că cu tristeţă capul tău
Se-ntoarce în zadar,

Căci azi le semeni tuturor
La umblet şi la port,
Şi te privesc nepăsător
C-un rece ochi de mort.

Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfânt,
Şi noaptea candelă s-aprinzi
Iubirii pe pământ."
M. Eminescu
http://www.buscalibros.cl/poesias-poetry-eminescu-mihail-cp_3470531.htm

"Poezii / Poesías" de Mihail Eminescu

Una cuidada edición bilingue rumano-castellano de la poesía de Mihai Eminescu. Traducción a cargo de Valeriu Georgiadi. Editado por Curtea Veche, Bucuresti, 1999, 393 pgs.
(en Bilbao se encuentra en la Mediateka de la Alhóndiga)
http://www.curteaveche.ro/Poezii_Poesias_editie_bilingva_romano_spaniola_-3-132

"O lago" de Mihai Eminescu

"O lago azul do bosque
Cerrado de nenúfares amarelos.
Tremulando em alvos círculos,
Sob o vento treme a barca.
Passeio próximo à margem,
Ouço o parque, o parque avisto,
E sonho que ela surja dos bambus
E se atire amantíssima em meus braços.
Numa canoa partiremos,
E ocultos no reflexo d’água
Que de minha mão se escape o leme,
E que o remo também se me escape.
Alumbrados em encantamento,
Vagaremos à luz do luar.
Que o vento assobie nos bambus,
E a água undívaga ressone.
Ela não vem... Solitário
E inútil suspiro e sofro,
À margem do lago azul,
Cerrado de nenúfares amarelos"

1 de setembro de 1876
Mihail Eminescu
(Tradução de Marcos de Farias Costa)
Da revista: "Dialética – 1", abril a outubro de 1992, AL

Chipul Infinitului... El rostro del Infinito...

Intr-o lume relativa
Ce-a facut si-a desfacut
Eminescu-i remuscarea
Dorului de absolut
Daca unu si cu unu
Nu mai vor sa faca doi
Eminescu este chipul
Infinitului din noi

R: Eminescu, Eminescu

Fara el oricare lucru
Si-ar urma cararea sa
Fara el chiar steaua noastra
Dintre stele ar cadea
Pe pamantul vechii Dacii
Cand mai mare,
cand mai mic
Daca n-ar fi
Eminescu
Viata nu ne-ar fi nimic

El Moldovei ii e fiul
Si Munteniei nepot
L-a-nfiat intreg Ardealul
Eminescu-i peste tot
Intr-o lume relativa
Mai avem un nume sfant
Eminescu-i Romania
Tainuita in cuvant.

Versuri: Adrian Paunescu/Compozitor: Alexandru Zarnescu
http://www.youtube.com/watch?v=hpp93e3vlSg

Mil y un Eminescus...

15 Ianuarie, Ziua lui Eminescu / 15 de enero, Día de Eminescu

"Noi nu avem nici timp, nici loc

Şi nu cunoaştem moarte."

in "Luceafărul"

(Nosotros no tenemos tiempo ni lugar / ni conocemos la muerte.)

De longues années passèrent...

De longues années passèrent -et d´autres passeront-

Depuis l´instant suprême de notre tendre amour.

À cette ivresse pure je pense encor, toujours,

Merveille aux froides mains, aux yeux grands et profonds.

Reviens pour m´inspirer des mots encore plus doux!

Que ton regard descende sur moi, enveloppant,

Qu´en son rayon ma vie s´écoule calmement

Et que ma lyre entonne des chants nouveaux et doux.

Tu ne sauras jamais combien ton approche

Calme mon coeur meurtri, le calme en profondeur,

Telle d´étoile du soir dans le silence proche...

Et lorsque je te vois sourire, enfant sage,

Toute ma vie de douleurs s´estompe, et davantage

Mon âme se dilate, mon regard brûle plus fort.

Mihail Eminescu

Largos años pasaron, y muchos pasarán...

Sunt ani la mijloc şi incă mulţi vor trece

Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm,

Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm,

Minune cu ochi mari şi mână rece.

O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi,

Privirea ta asupra mea se plece,

Sub raza ei mă lasă a petrece

Şi cânturi nouă smulge tu din liră-mi.

Tu nici nu ştii a ta apropiere

Cum inima-mi de-adânc o linişteşte,

Cu răsărirea stelei în tăcere;

Iar când te văd zâmbind copilăreşte,

Se stinge-atunci o viaţă de durere,

Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte.

Mihai Eminescu

(Largos años pasaron, y otros muchos pasarán, / desde aquel instante supremo de nuestro tierno amor. / Y aún pienso siempre cómo nos quisimos / maravilla de manos frías y ojos grandes. // Oh, ven de nuevo! Inspírame palabras dulces, / que tu mirada descienda sobre mí, / que bajo su rayo pueda pasar el tiempo / y arranque nuevos cantos a mi lira! // No te imaginas siquiera cómo tu presencia / calma en lo más profundo mi corazón, / cual la estrella que brilla en silencio; // Y cuando te veo sonreír como una niña, / entonces se extingue mi vida doliente, / mi mirada arde, mi alma crece.)

Da-mi o alta soarte / Concédeme otro destino...

O, cere-mi, Doamne, orice pret,

Dar da-mi o alta soarte,

Caci tu izvor esti de vieti

Si datator de moarte;
Reia-mi al nemuririi nimb

Si focul din privire,

Si pentru toate da-mi, în schimb

O ora de iubire...

Mihail Eminescu,

"Luceafarul"

(Oh, pídeme, Dios, cualquier precio, / pero concédeme otro destino! / pues Tú eres fuente de vida, / Tú eres Quien otorga la muerte; // quítame la aureola de inmortalidad / y el fuego de mi mirada, / y a cambio de todo concédeme / tan sólo una hora de amor...)
http://www.mihaieminescu.ro/opera/poezia/luceafarul1_2.htm

Se bate miezul noptii.../ Da la media noche...

Se bate miezul noptii in clopotul de-arama,

Si somnul, vamesul vietii, nu vrea sa-mi ieie vama.

Pe cai batute-adesea vrea mintea sa ma poarte,

S-asaman intre-olalta viata si cu moarte;

Ci cumpana gandirii-mi si azi nu se mai schimba,

Caci intre amandoua sta neclintita limba.

(M. Eminescu, 1883, decembrie)

(Da la media noche la campana de cobre, / y el sueño, recaudador de la vida, no quiere cobrarme. / La mente quiere llevarme por caminos ya recorridos, / para que compare la una con la otra, la vida con la muerte; / pero hoy tampoco va a cambiar la balanza de mi pensamiento, / pues entre ambas su fiel se mantiene inamovible...)

Eminescu, inagotable poeta-icono rumano

Eminescu, otros retratos...

http://es.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu

Eminescu, olerkari errumaniarra...

Mihai Eminescu (Botoşani, Moldavia, 1850eko urtarrilaren 15a – Bukarest, Errumania, 1889ko ekainaren 15a) Erromantizismoaren garaiko poeta, eleberrigile eta kazetari errumaniarra izan zen, sarritan errumanierazko olerkaririk eranginkorrentzat hartua.
Lan ezagunen artean Luceafărul ("Arratsaldeko izarra"), Odă în metru antic ("Antzinako neurriaren oda") eta Scrisori ("Eskutitzak"). Haren olerkietan askotan gai metafisiko, mitologiko eta historikoak erabiltzen zituen. Orokorrean bere lanak Arthur Schopenhauer alemaniar filosofoak eragin zituen.
Eminescu "Junimea" literatura elkartearen kidea eta "Timpul" egunkari kontserbadorearen editorea izan zen.
Azken urteetan psikosi maniako-depresiboak jota gelditu zen.
http://eu.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu

Les années passèrent...

Les années passèrent - long nuages au-dessus des plaines
Et jamais plus elles ne reviendront.
Et tout ce qui me touchait jadis ne m´enchante plus:
Les contes et les doïnas, charades et présages,

Tout ce qui avait rendu serein mon front d´enfant,
Ce que j´avais compris à peine, malgré leur sens très clair.
Aujourd´hui en vain me couvres-tu de tes ombres,
Heure du mystère, celle de la chute du jour!

Je voudrais arracher un son au passé de la vie,
Afin que tu en frémisses, à nouveau, mon âme.
Ma main glisse en vain sur les cordes de la lyre.

Tout est perdu de l´horizon de la jeunesse.
Muet reste le doux écho de ces moments-là!
Le temps s´entasse derrière moi... je sombre dans les ténèbres!

Mihail Eminescu, traduit par Michel Stériade

Trecut-au anii... Pasaron los años...

Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncîntă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri —
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri,
O, ceas al tainei, asfinţit de sară.

Să smulg un sunet din trecutul vieţii,
Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri,
Cu mîna mea în van pe liră lunec;

Pierdut e totul în zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea… mă-ntunec!

"Poesii de Mihail Eminescu", Sonet 20, Bucuresti 1884