"Putem să o credem, nu să o spunem. Iar ceea ce este imposibil de spus poate fi scris, pentru că scrisul este un act mut, o muncă ce pleacă de la cap pentru a ajunge la mână, evitând gura. În timpul dictaturii, am vorbit mult, mai ales pentru că am decis să nu ţip. Cuvintele mele au avut aproape întotdeauna consecinţe de nejustificat. Însă scrisul a început prin tăcere, în această scară de uzină, abandonându-mă mie însămi, a trebuit să scot din mine mai mult decât îmi permiteau cuvintele. Cuvintele nu mai puteau exprima ceea ce se întâmpla", a spus romanciera de origine română."vineri, 11 decembrie 2009
Cuvintele nu mai puteau exprima ceea ce se întâmpla...Las palabras no podían ya expresar lo que sucedía...
"Putem să o credem, nu să o spunem. Iar ceea ce este imposibil de spus poate fi scris, pentru că scrisul este un act mut, o muncă ce pleacă de la cap pentru a ajunge la mână, evitând gura. În timpul dictaturii, am vorbit mult, mai ales pentru că am decis să nu ţip. Cuvintele mele au avut aproape întotdeauna consecinţe de nejustificat. Însă scrisul a început prin tăcere, în această scară de uzină, abandonându-mă mie însămi, a trebuit să scot din mine mai mult decât îmi permiteau cuvintele. Cuvintele nu mai puteau exprima ceea ce se întâmpla", a spus romanciera de origine română."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu