"Stalactita" / "Estalaktita"

Tăcerea mi-este duhul -
şi-ncremenit cum stau şi paşnic
ca un ascet de piatră,
îmi pare
că sunt o stalactită într-o grotă uriaşă,
în care cerul este bolta.
Lin,
lin,
lin - picuri de lumină
şi stropi de pace - cad necontenit
din cer
şi împietresc - în mine.
Lucian Blaga, în "Poemele luminii" (1919)

...

Isiltasuna da ene jakintza

Eta geldirik eta lasai nagoelarik,

Harrizko aszeta gisa,

Estalaktita naizela iruditzen zait

Harpe amaigabearen barruan,

Sabaitzat zerua dudala.

Astiro,

Astiro,

Argi tantak astiro,

Kondatu ezinik dira bake tantak

Zerutik jausten

Eta harri bilakatzen ene baitan.

(Joseba Sarrionandiak itzulita,

"Izkiriaturik aurkitu ditudan ene poemak" (1983))