vineri, 8 ianuarie 2010

Largos años pasaron, y muchos pasarán...

Sunt ani la mijloc şi incă mulţi vor trece
Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm,
Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm,
Minune cu ochi mari şi mână rece.
O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi,
Privirea ta asupra mea se plece,
Sub raza ei mă lasă a petrece
Şi cânturi nouă smulge tu din liră-mi.
Tu nici nu ştii a ta apropiere
Cum inima-mi de-adânc o linişteşte,
Cu răsărirea stelei în tăcere;
Iar când te văd zâmbind copilăreşte,
Se stinge-atunci o viaţă de durere,
Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte.
Mihai Eminescu
(Largos años pasaron, y otros muchos pasarán, / desde aquel instante supremo de nuestro tierno amor. / Y aún pienso siempre cómo nos quisimos / maravilla de manos frías y ojos grandes. // Oh, ven de nuevo! Inspírame palabras dulces, / que tu mirada descienda sobre mí, / que bajo su rayo pueda pasar el tiempo / y arranque nuevos cantos a mi lira! // No te imaginas siquiera cómo tu presencia / calma en lo más profundo mi corazón, / cual la estrella que brilla en silencio; // Y cuando te veo sonreír como una niña, / entonces se extingue mi vida doliente, / mi mirada arde, mi alma crece.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu