"De câte ori lovesti pe-un trecator în fata,tâsneste sânge din obrajii unui înger în cer.
De câte ori arunci o întrebare nedreapta
dincolo de viata ta,
un nou mar al cunoasterii creste
sa-ti prapadeasca samânta cu serpii lui.
Voi treceti si veniti -
subt un mare cântar ce pluteste peste toate,
numai eu stau aici
si nu-mi misc nici un deget.
Faptele si oglindirile lor în ape ceresti
îmi joaca subt ochi.
Miezul noptii a plesnit -
din el cad doisprece sâmburi
pe-un clopot de aur.
Sunt înca tot pe pamânt."
Lucian Blaga
("Cada vez que golpeas en el rostro a un caminante
brota sangre de las mejillas de un angel en el cielo.
Cada vez que lanzas una pregunta injusta
mas alla de tu vida
una nueva manzana del conocimiento crece
para devastar tu semilla y sus serpientes.
Vosotros vais y venis.
Bajo una balanza grande que flota sobre las cosas,
solo yo permanenzo aqui
y no muevo un dedo.
Los hechos y sus reflejos en las aguas del cielo
juegan bajo mis ojos.
La mitad de la noche ha reventado,
desde ella caen doce semillas sobre una campana de oro.
Estoy aun en la tierra."
Trad. O.Lara y G. Capraroiu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu